Dacă ești iubitor de vin și visezi la experiențe similare cu ceea ce ai trăit în Toscana, poți să găsești aceleași lucruri și în România, în zona viticolă Dealul Mare, mai precis la Ceptura de Jos, jud. Prahova. Avantajul este că localitatea este situată la maxim o oră și jumătate față de București. În ceea ce ne privește, ne doream de mult să participăm la o degustare de vinuri oferită de profesioniști. Dar pentru asta trebuia să ne orientăm spre o cramă care oferă și cazare, pentru a nu văduvi șoferul de plăcerea de a gusta din soiurile de vinuri produse acolo.
Cred că ne dai dreptate că cel mai potrivit moment pentru o asemenea excursie este toamna când, așa cum spune poetul, “a ruginit frunza din vii”. Dacă ne vei urma exemplul, vei avea parte de relaxare și de timp de calitate petrecut cu cei dragi.
Conacul din Ceptura oferă cazare și mâncăruri delicioase servite la restaurantul de vizavi de conac, o terasă care te îmbie să-ți bei cafeaua sau să savurezi câte un pahar de vin privind spre vie, saună, loc de relaxare dotat cu biliard, darts etc. De asemenea, găsești un wineshop din care poți să cumperi vin pentru acasă, la prețuri de producător. La loc de cinste este crama de al cărui tur am beneficiat alături de un grup de circa 10-12 turiști, precum și încăperea în care s-a organizat degustarea propriu-zisă. În plus, în sezonul estival, se poate face plajă pe șezlonguri și înota în piscina în aer liber, care e poziționată lateral de conac. Bineînțeles că toate pot veni la pachet și cu plimbări sau sesiuni foto în podgoria din fața conacului.
Înainte de 1989, clădirea în stil neoromânesc a fost folosită ca spațiu de birouri, cămin și cantină, dar în 2012 a fost restaurată complet de actualul propietar. La acest moment, conacul din vie dispune de 22 de camere care pot fi închiriate în regim dublu sau single. Denumirea conacului, Vinalia, este dedicată sărbătorii romane care cinstea vinul și deopotrivă vița de vie. Nu-i așa că sună interesant?
Pe cele 10 hectare de vie găsim mai multe soiuri de struguri: struguri albi – Sauvignon și Tămâioasă, precum și patru soiuri de struguri roșii – Merlot, Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon și Shiraz. Așa că degustarea va fi o plăcută provocare pentru iubitorii vinurilor de calitate.
Poate vă întrebați de ce am simțit nevoia să scriem un articol despre această locație. În primul rând, am apreciat condițiile de cazare, mobilierul minimalist și finisajele pereților care te duceau cu gândul la interioarele caselor tradiționale; oriunde am întors privirea, atât în conac, cât și în restaurant, am fost impresionați de atenția la detalii. Ne-au plăcut inclusiv tablourile cu citate legate de vin și de consumatorii de vin, precum și obiectele de iluminat ale căror abajururi sunt parte din sticle sau damigene de vin sau care sunt confecționate cu ajutorul doagelor sau cercurilor de butoi. E clar că arhitectul care a realizat decorarea spațiilor a fost extrem de ingenios. De asemenea, am fost mulțumiți de curățenia din cameră, precum și de calitatea lenjeriei de pat, a saltelei și a prosoapelor de un alb imaculat. Camera 20 se deschide spre o terasă mare, unde găsești bănci și măsuțe antichizate, realizate din paleți, care au perne din buret. Bineînțeles că ambientul ne-a invitat să savurăm cafeaua de dimineață acolo, mai ales că beneficiam și de o vedere panoramică asupra domeniului.
Am apreciat, de asemenea, gustul deosebit al mâncărurilor și ajutorul oferit de chelneri, pentru asocierea felurilor de mâncare cu soiurile cele mai potrivite de vin. Dar cel mai mult și mai mult ne-au impresionat amabilitatea și profesionalismul personalului angajat. Atenția pe care ne-au acordat-o ne-a făcut să ne simțim de-ai casei, cu toate că a fost prima oară când le treceam pragul. În orice caz, locul are o energie bună și datorită acestor oameni care, așa cum se zice pe la noi, sfințesc locul. Așa că, locația merită cu prisosință cota de 9,3/10 pe care o au pe platforma booking.com.
Pentru că am participat pentru prima dată la o degustare de vinuri, o să vă povestesc și cum a decurs aceasta. În primul rând, somelierul și-a intrat în rol fix la ora 16, așa cum fusesem înștiințați atunci când ne-am cazat. Din păcate, am întârziat vreo 7-8 minute, dar nu am fost dojeniți pentru asta, gazda reluând pentru noi ideile principale. Cu alte cuvinte, aveți grijă că acolo nu se aplică sfertul academic. După ce ni s-a făcut prezentarea cramei, am fost invitați să intrăm în încăperea în care s-a realizat degustarea licorilor lui Bachus.
Am savurat mai multe tipuri de vinuri, alături de brânzeturi maturate, fructe confiate și pâine aromatizată care erau frumos aranjate pe două platouri, ritual care ne-a ajutat să simțim aroma deosebită a fiecărui vin marca Vinalia. Ne-au bucurat atât atmosfera, informațiile pe care le-am aflat, cât și licorile care ni se ofereau în pahare. Fiecare dintre noi turna cu regret, într-un recipient pus la dispoziție în acest scop, o parte din vinul pe care evitam să-l bem pentru a nu ne ameți. Faptul că am gustat puțin din fiecare soi, ne-a permis să facem comparație și, în consecință, să cumpărăm vinuri pe gustul nostru. Noi am ales Fetească Neagră Sec Miracol și Cuvee “Garagiste” Sec.
Ce mai poți face în zonă?
La circa 9-10 km față de Ceptura de Jos, puteți vizita Conacul Bellu din Urlați, despre care puteți citi accesând linkul.
Apoi, dacă te îndrepți spre București, te poți abate de la drumul principal (nu mai mult de 3-4 km) ca să vezi domeniul Casa Timiș, despre care v-am povestit aici.
Distanța dintre orașul Urlați și satul Chițorani, unde este amplasată locația, este de circa 18 km. Pentru că timpul de deplasare nu a fost mare, asta ne-a permis să facem un popas preț de vreo două ore și jumătate, timp în care ne-am plimbat pe aleile vastului domeniu, am fotografiat și am mâncat de prânz. Dacă ai în vedere asta, te sfătuiesc să faci o rezervare în prealabil. Înainte de a fi cumpărat de actualul propietar, locația era denumită Conacul Domniței Ralu. Cu alte cuvinte, ai șansa să vezi într-o zi trei conace, dintre care cele de la Ceptura și Chițorani au fost construite în stil neoromânesc.
Așa că, dragul meu cititor, îți recomand să petreci un weekend la acest conac, unde propietarul a scris o poveste frumoasă în favoarea turismului viticol din România. Nu știu dacă, în cele din urmă, ne vei urma exemplul, dar trebuie să știi că noi ne-am propus să revenim, nu numai pentru ceea ce vrem să retrăim acolo, ci și pentru a-l revedea pe omul-poveste, domnul Chirițoiu, cel care ne-a vorbit despre vinuri ca nimeni altul.
Dacă ești atras de vremurile de odinioară, îți recomand să citești și articolul despre Muzeul Micul Paris din București.
Foto: Andrei Neagu