Sinaia este o destinație turistică unde mă întorc de fiecare dată cu mare drag, și unde constat că mai am atâtea de explorat. Așa se face că nicio minivacanță petrecută aici nu seamănă cu cele anterioare. Am mai scris aici despre obiectivele turistice din Sinaia care merită văzute, mai ales că, în ultimii doi ani, am reușit să (re)vizitez castelele și muzeele orașului.
Ultima dată când am ajuns la Sinaia, mi-am propus să mă plimb pe străzile sale șerpuitoare, pentru a admira castelele superbe și a identifica și celelalte clădiri de patrimoniu, care dau un farmec aparte localității. Apropo, dacă nu știați, Sinaia este orașul din România care are cele mai multe monumente istorice raportate la numărul de locuitori. Dacă această informație vă miră, voi trece în revistă cauzele.
În august 1866, Carol I, fiind în căutarea unui loc pentru construirea reședinței sale de vară, a ajuns, pentru prima oară, într-o comună de munte, situată pe Valea Prahovei, numită Podul Neagului. Pentru că locul i-a plăcut foarte mult, a revenit de câteva ori pe aceste meleaguri, până când s-a hotărât să cumpere, în 1872, 1000 de pogoane dintr-un teren aflat în apropierea Mănăstirii Sinaia. În alegerea acestei locații a contat și faptul că această comună se afla la granița cu Imperiul austro-ungar de la acea vreme. Așa a început povestea Domeniului Regal Peleș și a viitorului oraș Sinaia.
Zona în care se află astăzi Sinaia a fost nelocuită până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Primii locuitori au fost călugării de la Mănăstirea Sinaia, care a fost ctitorită de către marele spătar Mihai Cantacuzino, între anii 1690-1695. Cu alte cuvinte, decizia lui Carol I de a-și construi aici reședința de vară a influențat apariția localității al cărui nucleu a fost acest așezământ monahal. Și pentru că întâi a apărut Mănăstirea Sinaia, localitatea a luat firesc numele acesteia. După ce regele și-a stabilit în acest loc reședința de vară, foarte mulți oameni cu dare de mână s-au hotărât să cumpere aici pământ și, ulterior, să-și construiască vile de vacanță, pentru a fi în preajma membrilor Casei Regale. Astfel, cele mai importante figuri ale vieții politice, economice sau culturale românești au apelat la cei mai cunoscuți și respectați arhitecți ai acelor vremuri pentru a le proiecta vilele de vacanță dorite. Dar nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil dacă, în spatele apariției orașului Sinaia, n-ar fi stat viziunea membrilor fundației Eforia Spitalelor Civile, care era administratorul tuturor spitalelor de stat din Muntenia şi Moldova. Se spune că, în realitate, aceștia l-au influențat pe Carol I să aleagă acest loc pentru construirea Peleșului.
Construcțiile importante sunt concentrate în cartierele Furnica, Cumpătu și, bineînțeles, în centru. Așa că, te invit, dragă cititorule, să mă urmezi în turul pe care l-am făcut prin orașul regal, pentru a descoperi aceste clădiri de patrimoniu proiectate de prestigioși arhitecți fie străini, ca cei angajați de către Casa Regală, fie români, precum Ion Mincu, Petre Antonescu, Paul Smărăndescu, Duiliu Marcu, Toma T. Socolescu, Statie Ciortan. În prima parte a acestui articol, îți voi povesti despre traseul făcut în prima zi pentru a vedea monumentele istorice de interes naţional, din Sinaia.
Cred că-mi dai dreptate că trebuie să începem turul cu prezentarea Castelului Peleș (cod LMI: PH-II-m-A-16696.01), care este o construcție emblematică pentru orașul regal. Întâmplarea face că ne-am cazat puțin mai sus de această zonă, așa că traseul nostru a început în mod firesc de aici. Peleșul a fost ridicat între anii 1873-1883, având aspect de chalet elveţian, decorat la exterior cu cadre din lemn, în stil german-Fachwerk. Construcția a fost modificată și extinsă de-a lungul anilor, ajungând abia în 1914 la forma pe care o știm astăzi. Cehul Karel Liman, arhitect-șef al Casei Regale a României între 1894-1929, a făcut parte din echipa care a realizat planurile acestei construcții reprezentative pentru România. Peleșul a fost considerat unul dintre cele mai frumoase castele din Europa, și cel mai modern castel din Europa, atunci când a fost construit. Dacă ai răbdare, poți citi aici de ce a fost cotat astfel.
Adresă: Aleea Peleșului, nr 2
După ce ne-am mai plimbat prin curtea castelului și am realizat o serie de fotografii cu Peleșul în decor, am ajuns și în fața Castelului Pelișor (cod LMI: PH-II-m-A-16696.02). Acest castel a fost construit, între anii 1899-1902, tot după planurile arhitectului Karel Liman, constituind darul oferit de regele Carol I principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Exteriorul său amintește de arhitectura cabanelor de munte, iar stilul său aduce cu cel al Castelului Peleș.
Adresă: Aleea Peleșului, nr. 2
Corpul de Gardă a fost construit o dată cu Castelul Peleș, între anii 1880-1883, de către arhitectul Johannes Schultz. Apoi, între anii 1908-1909, Karel Liman a mărit de trei ori construcția, modernizând-o cu această ocazie. Clădirea, care are parter, etaj și mansardă, era centrul gărzii regale, unde se găseau birourile ofițerilor, oficiul de poștă și telegraf, locuințe pentru personalul civil și două garaje pentru șapte automobile. De aici și numele Complexului La Tunuri – Vila Economat, care este una dintre principalele atracții ale Domeniului Regal. În prezent, aici funcționează o terasă-restaurant, un cafe-bar cu terasă (cu vedere spre Peleș), un hotel și un magazin de suveniruri. Pentru că ne era foame, fiind ora prânzului, am preferat să mâncăm la restaurantul „La tunuri”, pe care vi-l recomand. De la chelner am aflat că localul a fost amenajat în spațiul în care funcționa odinioară unul dintre cele două garaje.
Adresă: Aleea Peleșului, nr. 2
După aceea, am continuat plimbarea prin parcul castelului, îndreptându-ne spre ieșirea care duce spre centrul orașului. Am revăzut Casinoul Sinaia (cod LMI: PH-II-m-A-16655), care reprezintă al doilea simbol al stațiunii, fiind amplasat în partea nordică a parcului „Dimitrie Ghica”. Clădirea a fost construită în timp record, de numai un an (1911-1912), în stil Art Nouveau, proiectul fiind semnat de arhitectul Petre Antonescu. Acționarul principal al casinoului a fost baronul de Marçay, care era, totodată, și acționar la cazinoul din Monte Carlo. În vremurile de glorie, casinoul era căutat pentru jocurile de ruletă, de cărți, rummy, șah, table. Sâmbăta sau duminica, după ora 16, intrau în sălile de joc în jur de 800 de jucători care veneau cu trenul dinspre București.
Adresă: B-dul Carol I, nr. 2
Hotelul Palace (cod LMI: PH-II-m-A-16680) a fost construit în anul 1911, într-un timp record de numai opt luni, după planurile aceluiași valoros arhitect Petre Antonescu. Situat în partea laterală a parcului „Dimitrie Ghica”, hotelul arată spectaculos, datorită dimensiunilor și eleganței clasice de început de secol XX. Hotelul acesta, la fel ca “tizul” său din Băile Govora, arată într-un mare fel, meritându-și numele. Poate nu veți fi de acord cu mine, dar mie mi se pare mai frumoasă partea din spate. În mod sigur, la această senzație contribuie perspectiva mult mai largă pe care o ai dinspre parcul cu vegetație bogată și brazi foarte înalți. Din păcate, partea din față a hotelului nu poate fi pusă în valoare așa cum ar merita, atât timp cât ieși din hotel și dai într-o străduță îngustă, pe care, în plus, turiștii își parchează mașinile. Altfel ar fi fost dacă hotelul ar fi dispus și de o curte și de un loc viran în fața sa.
Adresă: str. Octavian Goga, nr 6
Tot în parcul central al orașului, dar pe latura cealaltă dinspre calea ferată, este amplasat alt hotel istoric splendid. Dacă intri pe pagina oficială a Hotelului Caraiman (cod LMI: PH-II-m-A-16656), vei afla că e vorba despre o clădire construită în 1881 și redeschisă în 2022. Interesant este că proiectul a fost făcut în așa fel încât turiștii să poată vedea, din fiecare cameră, parcul și panorama Munților Bucegi. Am constatat cu încântare că hotelul și-a recăpătat strălucirea de odinioară, după ce a fost restaurat.
Adresă: B-dul Carol I, nr 4
După aceea, ne-am îndreptat spre strada principală, Bulevardul Carol I, care este locul preferat de promenadă al turiștilor. Am parcurs aproximativ jumătate din bulevard, pentru a găsi Vila Alina Știrbei (cod LMI: 4 PH-II-m-A-16657), care este considerată cea mai veche clădire civilă construită în Sinaia, în anul 1875, după planurile arhitectului olandez Josef Jacob Schieffeleers. Cu toate că în lista monumentelor istorice apare menționată ca vilă, construcția este mult mai cunoscută sub denumirea de Castelul Stirbey. (În opinia mea denumirea de castel este puțin cam exagerată.) Clădirea a fost restaurată de curând și găzduiește din 2016 Muzeul Orașului Sinaia, care are 13 săli tematice, amenajate cu bani europeni. Castelul poartă numele de familie al Alinei, fiica domnitorului Barbu Bibescu-Stirbey.
Adresă: B-dul Carol I, nr 28
După aceea, am traversat pe trotuarul celălalt, mergând în sens invers spre parcul central; după câteva sute de metri am zărit Vila Emil Costinescu (Cod LMI : PH-II-m-A-16658), care a fost construită în 1892 și extinsă în perioada 1918-1939. Propietarul, economistul Emil Costinescu (1844-1921), a fost unul dintre fondatorii Băncii Naționale a României (1880). De asemenea, a fost un respectat politician liberal, poziție care l-a recomandat pentru funcția de primar al Bucureștiului (februarie-aprilie 1901) și de ministru de finanțe al României, în trei rânduri (1902-1904; 1907-1910; 1914-1916). În calitate de om de afaceri, a pus bazele industriei în Sinaia, atunci când a înființat în 1891 o fabrică de cuie, șuruburi si piulițe. Uzina Mefin a înglobat ulterior halele acesteia. Mai mult, de numele său se leagă apariția și denumirea stațiunii estivale Costinești. Costinescu a înființat stațiunea pe o moșie a sa prin “colonizarea” cu muncitori germani. În această casă, pe 21 iulie 1914, a avut loc ședința Consiliului de miniștri, condusă de I. C. Brătianu, în care s-a hotărât neutralitatea României la începutul Primului Război Mondial. Consiliul de coroană s-a adunat apoi la Peleș și a declarat oficial neutralitatea.
Adresă: B-dul Carol I, nr 35
Ne-am îndreptat spre gară, coborând scările din spatele Hotelului Caraiman. Ansamblul Gării Regale (cod LMI: PH -II – a – A -16673), realizat de arhitectul Duiliu Marcu, este, de asemenea, un obiectiv de neratat. Dacă nu știați, Sinaia este unul dintre puținele orașe din Europa care are trei gări, una pentru călători și două gări regale, rezervate familiei regale sau înalților demnitari care soseau cu trenul în Sinaia. Cea veche a fost construită în anul 1886 pentru regele Carol I. Aici oprea cel mai vestit tren din Europa, Orient Express. A doua gară regală a fost construită între anii 1938-1940, la comanda regelui Carol al II-lea.
Adresă: Piața Democrației, nr. 2
Pentru că ziua este scurtă pe timp de iarnă, și pentru că ne doream să finalizăm turul pe care ni l-am propus, am preferat să ne urcăm, din fața gării, într-un taxi, distanța fiind de câțiva km până în cartierul Cumpătu. Taxiul ne-a lăsat în dreptul Casei Memoriale „George Enescu” (cod LMI: PH-II-m-A-16695). Compozitorul a construit această vilă, numită Luminiș, între anii 1923-1926, din banii pe care i-a obținut în primul său turneu în America. De fapt, muzicianul, la fel ca alte personalități politice sau culturale din acele vremuri, și-a dorit o vilă în Sinaia, pentru a putea fi în apropierea membrilor Casei Regale, care deseori veneau la Castelul Peleș. Casa a fost realizată după schițele lui Enescu și ale arhitectului Radu Dudescu.
Adresă: Aleea Menuhin Yehudi, nr. 2
Fotografiile pe care le-am făcut stau mărturie că vremea a ținut cu noi, de aceea am preferat să ne întoarcem pe jos. spre cartierul Furnica. După ce am urcat pe drumul în pantă, am intrat în curtea Mănăstirii Sinaia (cod LMI: PH-II-a-A-16691), ctitorită de către Spătarul Mihail Cantacuzino, între anii 1690-1695. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (cod LMI: PH-II-m-A-16691.01) este una dintre cele mai impunătoare și mai frumoase biserici din Muntenia.
Adresă: Str. Mănăstirii, nr. 2A
Ultimul obiectiv pe care ne-am dorit să-l vedem a fost Casa lui “Nicolae Iorga” (Cod LMI: PH -II – m – A -16674), construită de arh. Toma T. Socolescu, în 1918. În această vilă și-a trăit Iorga ultimele clipe ale vieții, de unde a fost ridicat de legionari, la sfârșitul lunii noiembrie 1940, și dus în pădurea de la Strejnicu (PH), unde l-au asasinat cu bestialitate.
Adresă: Str. Gheorghe Doja, nr. 1
Dacă îți dorești să mai rămâi în atmosfera vremurilor de odinioară, îți recomand să citești și articolul despre Muzeul Micul Paris din București.
Foto: Andrei Neagu