Locurile pe care le-am vizitat în România le-am împărțit în două categorii. Unele pe care le-am văzut și pe care-mi doresc, peste ani, să le revăd și… restul. Cu alte cuvinte, despre aceste locuri, care mi-au rămas întipărite în minte și lipite de suflet, îmi place să scriu. De aceea, a venit rândul să vă împărtășesc impresiile mele legate de Oradea.
Despre Oradea s-a scris foarte mult și se va scrie și pe viitor. De ce? Foarte simplu! Datorită eforturilor autorităților locale de a atrage în ultimii 12-13 ani fonduri europene, cu ajutorul cărora s-au restaurat foarte multe clădiri istorice, Oradea parcă a renăscut din propria cenușă. Este un oraș “ca afară”, asemănător celor din Austria, de exemplu. De aceea, nu mă miră că se află pe lista destinațiilor turistice din țara noastră preferate de călătorii români și străini.
Oradea este frumos atât prin arhitectură, cât și prin oamenii care-l locuiesc, mereu amabili și zâmbitori. Arată ca un mare muzeu în aer liber, unde poți admira mai multe stiluri de arhitectură, dar mai ales arhitectura de început de secol XX, Art Nouveau. Și, încă ceva, este printre puținele orașe din România cosmopolite, aici locuind în bună înțelegere români, maghiari, germani, evrei etc. Acest fapt a atras după sine coexistența mai multor culte religioase, implicit a unui număr mare de lăcașe de cult.
Am început vizitarea orașului din Piața Unirii. Despre Palatul Vulturul Negru, construit în stil secession, între anii 1907-1908, se spune pe drept că este unul dintre cele mai cunoscute monumente istorice din Transilvania. Situat în Piața Unirii, este obiectivul principal al orașului, nu numai datorită aspectului, fiind o copie a vestitei galerii Vittorio Emanuele, din Milano, ci și pentru faptul că găzduiește magazine și cafenele. Această construcție, cu parter înalt și patru etaje, este situată pe două fronturi stradale, fiind formată din două corpuri între care se găseşte un pasaj vitrat. Fațada principală dinspre Piața Unirii este asimetrică, fiind formată din două corpuri mari, inegale. Pasajul de sticlă a fost inspirat după celebra Gallerie Vittorio Emanuele din Milano. Vitraliul din centrul Pasajului, reprezentând un vultur în zbor deasupra unor dealuri verzi, a fost realizat după finalizarea construcției, în 1909, în atelierul sticlarului Neumann K. ca emblemă a ansamblului arhitectural.
Tot în Piața Unirii, poți admira, în centrul ei, statuia lui Mihai Viteazul călare, iar, pe celelalte laturi, impunătorul Palat Episcopal Greco-Catolic, construit, între anii 1903-1905, în stil eclectic cu elemente de baroc și rococo, respectiv Biserica romano-catolică Sf. Ladislau, finalizată în anul 1742.
Palatul si Turnul Primariei – Clădirea a fost proiectată de arhitectul Rimanoczy Kalman jr., cel care a câștigat, în 1896, concursul de proiecte pentru realizarea noului sediu al primăriei, fiind dată în folosință în 1904. Dacă urci cele 250 de trepte care duc până în vârful turnului cu ceas al primăriei, vei avea parte de o panoramă asupra centrului arhitectonic orădean.
Mi-a mai sărit în ochi Teatrul de Stat Regina Maria, construit în perioada 1899-1900, în stil eclectic, si care este situat în Piața Ferdinand.
Demn de remarcat este faptul că, pe strada pietonală, toate fațadele clădirilor sunt complet refăcute. Fiind acolo, am aflat despre faptul că proprietarii imobilelor istorice au fost ajutați, de către reprezentanții primăriei, cu relaxări fiscale și cu proiecte de restaurare.
Bineînțeles că nu puteam să trec pe lângă grupul statuar al poeților maghiari, de pe strada Republicii, fără să am dovada că am fost într-o companie selectă.
Dacă v-am făcut curioși, adaug faptul că statuile îi înfățișează pe poeții Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula şi Emod Tomas, despre care se spune că au revoluționat lirica maghiară. Statuile au fost realizate de sculptorul Deak Arpad, în urma unui concurs de idei.
Ar mai fi foarte multe de povestit și de arătat în fotografii despre frumusețile acestui oraș, care, în opinia mea, este în Top 3 cele mai frumoase orașe românești, dar te las pe tine, cititorule, să le descoperi pe îndelete. În ceea ce mă privește, chiar dacă, în ultimii zece ani, am fost în Oradea de două ori, trăiesc cu dorința să revin în acest oraș fabulos.