Pentru mulți dintre turiștii români, Sighișoara este una dintre destinațiile preferate. Se spune că ajunge să pășești o dată în cetatea medievală Sighișoara, ca să te îndrăgostești iremediabil de ea. Cu ce iese în evidență acest orășel din județul Mureș? În primul rând, pentru că este considerată singura cetate medievală locuită neîntrerupt din Europa. În al doilea rând, partea veche a orașului este bine conservată, ceea ce îmi dă impresia că oamenii de acolo au știut, de-a lungul anilor, să lupte și să muncească pentru supraviețuirea cetății medievale și includerea acestei localități pe harta turistică a țării. De aceea, nu întâmplător, cetatea face parte din patrimoniul UNESCO.
Casele viu colorate, străduțele înguste și pietruite, turnurile semețe, precum și zidurile bine conservate completează într-un mod fericit acel tablou medieval. Pentru ca impresia artistică să fie la înălțimea decorului, toboșarul cetății este prezent deseori în acest loc desprins parcă din poveștile de istorie.
Mulți localnici și întreprinzători au restaurat casele vechi din interiorul cetății, transformându-le în pensiuni foarte apreciate de către turiștii dornici de experiențe turistice “mai altfel”. Ospitalitatea locală numără în cetate suficiente pensiuni şi restaurante care îşi întâmpină oaspeţii cu servicii de calitate.
În ceea ce mă privește, Sighișoara este una dintre destinațiile preferate, de aceea, revin o dată la doi sau trei ani. De data aceasta, alegerea cazării nu a fost un lucru dificil. Poate vă aduceți aminte că, în urmă cu câteva luni, am găzduit o recenzie a pensiunii Casa Bertha, din Sighișoara, scrisă de către o invitată a blogului nostru. Așa că, pentru prima oară, am ales unitatea de cazare fiind influențată de acest articol de pe site-ul nostru, și nu de recenziile citite pe aplicațiile booking.com, travelminit.ro sau turistinfo.ro, așa cum fac de obicei.
Pensiunea Casa Bertha, situată aproape de Turnul Croitorilor, dispune de trei camere duble și de un apartament, acestea fiind denumite și dedicate breslelor fierarilor, țesătorilor, croitorilor și tâmplarilor, care activau odinioară în cetate. Bineînțeles că amenajările fiecărei încăperi țin cont de specificul fiecărei meserii. Am avut șansa să fim cazați în camera “Breasla Tâmplarilor”, despre care am auzit că ar fi cea mai solicitată și apreciată de către turiști. Ca să ajungem în cameră, a trebuit să traversăm magazinul de antichități, care se află la intrarea în pensiune, și o curte interioară.
De cum am pășit pragul încăperii, am fost încântați de obiectele de mobilier săsesc recondiționate și pictate, de calitatea finisajelor și, mai ales, de cea a lenjeriilor, perdelelor și a draperiilor. Chiar și mileuri lucrate ca pe vremuri și șfeșnice vechi erau prezente pe noptierele de la capul patului. Ne-a impresionat inclusiv ingeniozitatea cu care a fost folosit și adaptat un toc vechi de ușă pentru a fi transformat într-un suport pentru televizor. Am apreciat cum se “împletește” armonios noul cu vechiul în acest decor ca de piesă de teatru.
În mijlocul băii tronează o cadă retro, care este în plin acord cu mobilierul și cu modelul faianței și al travertinului cu care este placată pardoseaua. Nuanțele pastelate din cameră și din baie mi-au dat de gândit că este vorba de gustul și de influența unei femei în amenajarea interioară. Am aflat cu încântare că propietara pensiunii este cea care a restaurat și a pictat mobila și și-a adus contribuția la decorarea camerelor, la fel cum ar fi făcut-o un scenograf.
Deși este vorba de o clădire istorică, de la 1716, nu simți miros de vechi sau de mucegai, ceea ce mi-a întărit convingerea că restaurarea imobilului s-a făcut cu simț de răspundere. De fapt, în toate încăperile pensiunii persistă un miros plăcut, în timp ce atenția până la cele mai mici detalii, armonia culorilor și curățenia desăvârșită sunt la ele acasă. Mai mult, materiale naturale, precum lemnul și piatra, au fost folosite cu precădere în amenajările interioare.
Din păcate, vremea schimbătoare nu ne-a permis să ne bucurăm mai mult de câteva minute de curtea frumos amenajată. Dacă ziua ar fi fost însorită, m-ar fi îmbiat să mă așez pe banca din fier forjat ca să-mi savurez cafeaua. Dar, cine poate ști, poate va mai fi o dată viitoare…
După ce ne-am cazat, am avut posibilitatea să socializăm cu propietarii la un pahar de vorbă și o ceașcă de cafea. Mi-a făcut plăcere să-i cunosc și să aud povestea din spatele acestei case vechi. Așa am aflat că denumirea de Bertha vine de la numele unei fete care se presupune că a locuit în această casă și că tatăl ei ar fi fost judecătorul cetății din acea vreme (1716). Casa se numea pe atunci Casa Richter și este înscrisă lista monumentelor istorice din această localitate. De fapt, propietarii au găsit în cartea “Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Sighișoara” mențiunea că în casă a existat o grindă pe care era scrijelit numele de Bertha și anul 1716.
Cireașa de pe tort a acestei experiențe a constituit-o servirea micului dejun într-una dintre încăperile anticariatului, care a constituit, în trecut, pivnița casei. Am avut impresia că facem o călătorie în trecut, fiind înconjurați de obiecte din vremuri apuse, adică de rame de tablou, obiecte de mobilier, picturi, lampadare, un orologiu, chiar și o pianină. Micul dejun a fost diversificat și savuros, fiindu-ne servit în farfurii de porțelan fin. Încântarea a fost cu atât mai mare cu cât, în timp ce mâncam sau ne savuram cafeaua, am ascultat muzică clasică de pe un vinil pus la un pick-up de colecție.
Și cum tot ce este frumos se termină repede, a venit momentul să ne luăm la revedere de la gazdele noastre, cărora le-am mulțumit pentru experiența pe care ne-au oferit-o și pentru atenția care ne-au acordat-o pe parcursul acelei zile.
Nu știu voi ce veți face, dar noi am plecat promițându-ne că vom reveni, pentru că ne-a plăcut experiența turistică pe care am trăit-o în această pensiune-magazin.
Dacă doriți să aflați și despre alte experiențe turistice pe care le-am avut în călătoriile noastre prin România, urmăriți-ne aici pagina de noastră de Facebook.
Fotografiile au fost realizate de Andrei Neagu