Fiind vară și perioadă de concediu, am acceptat cu scepticism propunerea unor prieteni de a ne petrece un weekend prelungit la Brăila. Mai fusesem cu douăzeci de ani înainte într-o excursie organizată, dar atunci nu-mi aduc aminte să-mi fi plăcut ceva în mod special, în afară de oamenii calzi de acolo, de Teatrul Maria Fillotti și de esplanadă. Faptul că a trebuit să mă țin după grup și să nu mă abat de la traseul impus de ghid, poate că au condus la o părere greșită. Cu toate că atunci am remarcat și clădirile vechi, totuși acestea nu mi-au luat ochii ca acum, când o parte dintre ele au trecut printr-un complex amplu de reabilitare. Trebuie să recunosc că datorez acelui ghid aflarea unei informații, care m-a impresionat, cu privire la planul urbanistic aplicat Brăilei, după 1829. De atunci, în partea veche a orașului, străzile au formă de arc de cerc și pornesc de la Dunăre și se opresc tot la Dunăre.
Teatrul “Maria Filotti” din Brăila (1864)
Esplanada Dunării
După atâția ani, nu numai că percepția mea asupra orașului s-a schimbat, dar pot spune că m-am îndrăgostit de Brăila și că-mi doresc ca peste ani să revin în acest oraș considerat pe vremuri cosmopolit. Ca orice oraș aflat pe malul unui râu sau fluviu, are un farmec aparte. Chiar și așa, poate te întrebi de ce ți-aș recomanda să vizitezi Brăila.
În primul rând, pentru că este unul dintre cele mai vechi orașe românești, care adună laolaltă multă istorie, cultură și oameni deosebiți. În al doilea rând, în ultimii ani, s-au făcut destul de multe investiții pentru a reda strălucirea de odinioară a clădirilor-monument istoric din partea veche a orașului. Pentru că la începutul secolului XX, Brăila reprezenta un important port de intrare- ieșire a mărfurilor din România, asta a dus la concentrarea unor importante resurse financiare în zonă. Acest efect îl poți vedea și astăzi cu ochii tăi, pentru că banii atrași acolo s-au investit și în domeniul imobiliar, asta influențând mărirea zestrei de clădiri de patrimoniu pe care o are acest oraș. Mai mult, încă din secolul al XIX-lea, Brăila a cunoscut o dezvoltare semnificativă, fiind printre cele mai înfloritoare orașe românești ale vremii; astfel străzile au fost pavate și luminate cu felinare, a apărut parcul Belvedere, s-au înființat farmacii, stația meteo, tipografii, s-au construit teatrul, o bancă, multe lăcașuri de cult pentru diferite religii, fabrici, docuri și căi ferate.
Strada Regală
Clădire reabilitată din centrul istoric
Filarmonica “George Cavadia” din Brăila
Teatrul “Maria Filotti” din Brăila (1864)
Strada Regală, colț cu Teatrul “Maria Filotti”, pe înserat
În al treilea rând, ca să vezi cu ochii tăi cum arată un “oraș cosmopolit” și care ar fi motivele pentru care i s-a pus această etichetă, acum sute de ani. În Brăila au conviețuit în armonie români, greci, evrei, armeni, maghiari, lipoveni, turci etc., de aceea să nu te mire că, de-a lungul vremii, s-au construit atâtea biserici, pentru fiecare confesiune.
Biserica “Sfântul Nicolae” (1836)
Biserica Armenească “Sfânta Maria (1868-1871)
Biserica Greacă “Buna Vestire”, ridicată între 1863-1872
Deoarece este un oraș cu foarte multe spații verzi și cu parcuri întinse pe suprafețe mari, mă gândesc că ar fi o variantă binevenită de a-ți petrece un weekend prelungit, mai ales primăvara.
Alee – Grădina Publică
Nu în ultimul rând, merită să te plimbi pe Faleza Dunării din Brăila, care este locul de promenadă favorit atât al localnicilor, cât și al turiștilor. Tot aici, vei vedea esplanada Dunării și vei admira Fântâna Cinetică, realizată de sculptorul Constantin Lucaci, care este, din 1989, emblema municipiului Brăila. Și, ca plimbarea să aibă farmec, poți intra într-unul dintre restaurantele din zonă pentru a savura mâncare tradițională românească.
Gara Fluvială a Brăilei (1906-1907), monument istoric construit de Anghel Saligny
Fântâna Cinetică, realizată de sculptorul Constantin Lucaci (1989)
Esplanada Dunării
CE MI-A MAI ATRAS ATENȚIA
Aș începe cu orologiul, construit în 1909, în Piața Traian, care, în opinia mea, este unul dintre monumentele istorice emblematice ale orașului.
O clădire impozantă este și Centrul Cultural “Nicăpetre” (1912), fost sediu al firmei lui M. Embiricos, care era unul dintre cei mai bogați oameni, din acea vreme, din Brăila.
De asemenea, m-a impresionat atât arhitectura impunătoare a Palatului Agriculturii, care a fost construit între 1923-1929, perioadă în care în Brăila se stabilea prețul cerealelor în Europa, la Bursa Agricolă, cât și povestea acestui palat, care a fost ridicat prin contribuție bănească a țăranilor împroprietăriți.
Pe vremuri, Hotel Danubiu, astăzi, sediul BRD din Brăila
Sper că ți-am stârnit interesul, într-atât încât să-ți dorești să vizitezi și tu acest oraș surprinzător de frumos al României, dar care, din păcate, nu are parte de o popularizare pe măsura frumuseții. Dă-mi de știre, dacă am reușit să te conving și dacă, după un timp, ai reușit să-ți împlinești acest vis turistic!
Multumim pentru articolele minunate! Sunt foarte interesante si presate cu multe curiozitati!Felicitari!
Brăila e și pe lista mea de călătorii viitoare!