Printre surprizele plăcute de care am avut parte în minivacanța petrecută în România, în vara acestui an, s-a numărat și vizitarea orașului Blaj, din județul Alba. Aflasem din școală că acest oraș a jucat, pe vremuri, un rol important în procesul de formare a limbii române și a conștiinței românești, dar nu aveam idee cum arată în zilele noastre. Mai mult, nu citisem despre el nicio recenzie turistică, și nici nu văzusem vreo imagine emblematică popularizată pe site-urile turistice. Mai citisem pur întâmplător că Mihai Eminescu spunea despre Blaj că este “Mica Romă”. Cu alte cuvinte, știam foarte, foarte puțin despre această localitate, de aceea impresiile au fost cu atât mai puternice, când am făcut acel popas de două ore special ca să vedem această bijuterie de oraș.
Am început cu vizitarea centrului orașului, care este dominat de frumoasa Piață 1848. Nu trebuie să știi foarte multă istorie, ca să realizezi că Blajul a fost, în trecut, un adevărat centru istoric, cultural și religios. Dovadă stau monumentele istorice din această zonă, precum și plăcuțele cu explicații, pe care le poți citi. Astfel, am aflat nu numai de anii de construcție ale clădirilor, ci și numele personalităților care au locuit sau au trecut pragul acelor instituții de învățământ. Piața este de fapt un parc, unde aveau loc odinioară adunări populare.
Am descoperit un oraș nesperat de frumos și de curat, cu clădiri vechi impunătoare, dispuse de jur împrejurul acestui parc, majoritatea având fațadele îngrijite sau chiar restaurate.
Și pentru că tot am amintit de parcul central, de mult nu am văzut unul atât de atent îngrijit și cu multe sortimente de flori multicolore, inclusiv gladiole. Piesa de rezistență a zonei o reprezintă Catedrala Sfânta Treime. Aceasta a fost ridicată între anii 1738 și 1749, fiind prima clădire construită în stil baroc din țara noastră, din căramidă roșie și piatră, după schițele arhitectului vienez Anton Eckhard Martinelli. Catedrala mai este cunoscută și datorită faptului că, în interiorul ei, Simion Bărnuțiu și-a rostit discursul înaintea Marii Adunări de pe Câmpia Libertății.
Una dintre cele mai reprezentative clădiri ale orașului este Palatul Episcopal, situată în plan secund față de Piața 1848. Este cea mai veche clădire din Blaj, fiind un valoros monument istoric și de arhitectură. Până in 1737, a fost reședința stăpânilor feudali ai domeniului Blaj, apoi a devenit sediul Episcopiei unite a Transilvaniei. În 1842, i s-au făcut reparații, adăugându-i-se aripa nordică. Clădirea are două etaje și ziduri foarte groase, coridoare boltite și scări înguste de lemn. Castelul a adapostit Muzeul orașului, iar în prezent a fost preluată de Episcopia Greco-Catolică.
Dar cel mai mult și mai mult m-au impresionat localnicii, prin aerul lor calm și atitudinea binevoitoare față de turiști. De exemplu, m-am oprit să întreb ce reprezintă o clădire veche și înaltă, care se vedea în plan secund, adică în spatele Pieței 1848. După ce mi s-a răspuns că reprezintă Palatul Episcopal care, din păcate, nu se vizitează, doamna s-a oferit să-mi fie ghid și să-mi arate interiorul Palatului Culturii și al Primăriei orașului Blaj, clădiri care fuseseră recent restaurate.
Sper că ce v-am povestit să vă facă să treceți pe viitor și Blajul pe lista orașelor “musai de văzut”. În ceea ce mă privește, vă mărturisesc că m-am îndrăgostit de la prima vedere de Blaj. Atât de frumos și incredibil de curat și de viu colorat!!!