Cu toate că, în ultimii ani, am fost la Târgoviște cel puțin o dată pe an în interes de serviciu, niciodată nu am avut sau nu mi-am făcut timp ca să-l vizitez. Și pentru că învățasem la școală despre importanța istorică a acestui oraș care, timp de mai bine de trei secole, a fost reședință domnească și capitală, iată că i-a venit rândul să-l descopăr pentru a mă convinge de frumusețea lui. Mai mult, distanța de 80 de km față de București sau față de Pitești face din Târgoviște o destinație binevenită pentru o excursie de o zi.
Dacă te numeri printre iubitorii de artă și mai ales de istorie, voi încerca să te conving că ar fi bine să treci și Târgoviștea pe lista ta de interese turistice, pentru că nu vei regreta. Am descoperit cu încântare un oraș mic, cochet, cu o atmosferă încărcată de istorie. După ce-am parcat în centru, am rămas plăcut surprinsă de micul lor centru istoric și de acea stradă pietonală care arată ca Lipscaniul bucureștean, cu terase aflate de o parte și de alta.
De asemenea, clădirea impunătoare a Primăriei, care a fost înaugurată în 1897, este situată în centrul vechi al orașului. Frumusețea ei este amplificată și de un mic parc bine îngrijit, situat în fața sa și care-i oferă o vizibilitate foarte bună.
Tot în apropierea centrului istoric este amplasată și Biserica Tărgului – Adormirea Maicii Domnului. De acolo, m-am îndreptat spre Mănăstirea Stelea, despre care se spune că a fost ridicată de un negustor al cărui nume îl poartă.
Mi-a plăcut povestea din spatele Bisericii “Învierea Domnului”, din incinta mănăstirii, despre care se spune că a fost ridicată de domnul Moldovei, Vasile Lupu, ca semn al împăcării cu Matei Basarab Voievod.
Această biserică a fost singura construită în Țara Românească după modelul unei biserici moldovenești, fiind vorba de “Sf. Trei Ierarhi” din Iași. M-a impresionat modul în care a fost realizată pictura interioară, care nu este încărcată și este realizată cu motive folclorice.
În drum spre Curtea Domnească, am mai remarcat Școala de Artă, precum și Muzeul de Artă, care funcționează în fosta Prefectură județeană, dar și multe case boierești, care dau un aer de epocă orașului.
Bucuria că voi putea vedea, în sfârșit, Complexul Monumental “Curtea Domnească” a fost umbrită de faptul că s-a început un amplu proces de restaurare și, de exemplu, cele două biserici vechi nu se pot vizita deocamdată. Datorită schelelor montate, n-a avut sens să fotografiez Turnul Chindiei sau bisericile din incinta Curții Domnești. Măcar m-am bucurat de o plimbare pe aleile însorite sau printre ruinele curții, de unde am admirat și fotografiat o panoramă a Parcului Chindiei.
Cred că-mi dai dreptate, cititorule, că pentru acest motiv trebuie să mai fac o excursie, peste un an sau doi, mai ales că Turnul Chindiei este simbolul orașului și trebuie să am și o asemenea “carte poștală” ca amintire. Și, încă ceva, pentru cine nu știe, Târgoviște înseamnă în slavă „locul unde a fost un târg”.