În toamna anului 2016, am făcut un scurt popas de două-trei ore, în Craiova. Îmi aduc aminte că am avut parte de o zi însorită de noiembrie și de o companie foarte plăcută. După ceva timp, am aflat despre Palatul Jean Mihail, care găzduiește Muzeul de Artă din Craiova, pe care, din păcate, nu l-am văzut în acea zi. Și pentru că, între timp, am citit despre acest palat că este cel mai frumos edificiu din Oltenia, mi-am dorit să revin în cetatea Băniei, pentru a-l vedea cu ochii mei. Anul acesta, mi s-a împlinit dorința, de aceea mi-am dorit să împărtășesc cu voi această bucurie, care a fost cu atât mai mare cu cât am avut posibilitatea să văd, pe lângă o clădire impresionantă, și o colecție de picturi cunoscute, semnate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Gheorghe Anghel, Dimitrie Paciurea, plus câteva dintre sculpturile celebre ale lui Constantin Brâncuși. În plus, în curtea din fața Palatului Jean Mihail este amplasat bustul pictorului Theodor Aman, realizat de sculptorul Ion Jalea. Cu alte cuvinte, dacă ai ajuns la Craiova, și te-ai preocupat numai să te plimbi pe centru și prin Parcul Romanescu, fără să vizitezi Palatul lui Jean Mihail, așa cum am făcut eu inițial, e ca și când ai rata cireașa de pe tort.
Palatul, care în prezent adăpostește Muzeul de Artă din Craiova, a fost construit de arhitectul Paul Gottereau, în perioada 1898-1907, la cererea tatălui lui Jean Mihail. Dacă cumva numele arhitectului îți sună cunoscut, sigur ai mai citit despre el, deoarece, în acea vreme, a fost arhitectul Casei Regale și autorul Palatului Regal și al Palatului CEC. Palatul a servit drept reședință particulară lui Constantin Mihail, moșier aromân și om politic, al cărui părinte se stabilise în Oltenia la începutul secolului al XIX-lea, venind din Macedonia.
Prin ce s-a evidențiat Jean, fiul lui Constantin Mihail? În primul rând, a absolvit dreptul la Paris, remarcându-se, ulterior revenirii în țară, ca un membru marcant al înaltei societăți, cu o carieră de succes în politică. Nu e de mirare că membrii Familiei Regale au fost găzduiți la acest palat, în 1913, deoarece Jean Mihail făcea parte din cercul restrâns al Curții. Am fost impresionată să aflu că Jean Mihail, care era cotat ca fiind unul dintre cei mai bogați români din perioada interbelică, a girat statul cu o parte din averea sa, atunci când România a contractat împrumuturi la bănci din străinătate, în timpul crizei economice din perioada 1929-1933. Mai mult, deoarece nu a avut moștenitori, după moartea sa survenită în 1936, întreaga sa avere a revenit statului român, conform testamentului său.
Dar să revenim la această construcție… Palatul a fost construit pe două etaje, având 36 de încăperi, destinate pentru holuri, birouri, bibliotecă, camere pentru proprietari și pentru personal, sufragerii și saloane, băi, bucătării etc. Dintre acestea, 29 sunt camere, iar cea mai spectaculoasă este Sala Oglinzilor.
Palatul Jean Mihail, care are elemente ce aparțin barocului târziu, se evidențiază atât printr-o bogată arhitectură ornamentală interioară și exterioară, cât și prin utilizarea unor materiale de calitate excepțională folosite pentru amenajarea sa, cât și la dotările avangardiste pentru acea perioadă. Demn de menționat este faptul că palatul a fost proiectat cu instalație electrică și încălzire centrală. Arhitectura exterioară se remarcă prin corpul central, ornamentele fațadelor, ancadramentele ferestrelor, feroneria balcoanelor, cele patru coloane centrale de la etajul I, loggia centrală de pe fațada principală a palatului și acoperișul din ardezie. Și la interior s-au folosit materiale de construcție de cea mai bună calitate, palatul beneficiind de-o scară de onoare din marmură de Carrara, candelabre din cristal de Murano, oglinzi venețiene, pereți tapisați cu mătase de Lyon, luminatoare cu vitralii, plafoane din lemn sculptat ș.a.m.d.
Decorul este completat într-un mod fericit, prin mobilier stil, vase japoneze, sculpturi și picturi originale semnate de pictori celebri români.
Ar mai fi de precizat că, în 1939, la palat a fost găzduit, pentru o perioadă scurtă de timp, președintele Poloniei, împreună cu familia sa, care se refugiase în România, la începutul celui de-al doilea război mondial.
Nu știu ce impresie ți-a lăsat ceea ce-ai aflat din această prezentare, dar, în ceea ce mă privește, consider că este unul dintre cele mai frumoase și impunătoare palate din România, pe care merită să-l vizitezi.