Iașiul, pe primul loc în topul preferințelor mele

Nu am făcut niciun secret din faptul că iubesc Iașiul, care în opinia mea este capitala culturală a țării. Cu toate că am avut șansa să-l vizitez de cinci ori, nu m-aș da în lături, pe viitor, să pornesc din nou la drum spre această destinație. De aceea, nu întâmplător, le recomand cunoscuților mei să ia în calcul o minivacanță de trei sau chiar patru zile pentru vizitarea orașului Iași, pentru că le garantez că nu vor regreta.

Zestrea de monumente istorice a Iașiului este foarte mare. Acest lucru nu este de mirare, dacă ne aducem aminte că a fost capitala Moldovei între anii 1564-1859, și una dintre cele două capitale ale Principatelor Române între 1859-1862. Din ceea ce am citit, am reținut că Iașiul a avut primul Teatru Național de pe teritoriul României (1840), prima Grădină Botanică din țara noastră (1856), prima universitate română, numită Universitatea din Iași, în clădirea actualei Universități de Medicină și Farmacie (1860), prima casă memorială din România, Bojdeuca lui Creangă (1918).

Se spune despre Iași că este unul dintre puținele orașe din Romănia ca un mare muzeu în aer liber. Pe mine m-a impresionat seriozitatea cu care s-a făcut, de-a lungul timpului, sistematizarea centrului orașului, astfel încât îți dă impresia unei urbe frumoase cu parfum de epocă și cu un aer aristocratic. De asemenea, am fost mirată să constat că în Iași există șapte mănăstiri vechi. Este știut faptul că acestea se construiesc, în general, în locuri izolate, departe de așezările omenești. Poate nu întâmplător se spune despre moldoveni că sunt cei mai credincioși dintre români.
Dar, hai să trecem în revistă ceea ce vă recomand! Fiind foarte multe de văzut, chiar și de vizitat, voi face un top al acestor recomandări:

PALATUL CULTURII

Cred că nu greșesc dacă afirm că acest palat impunător este emblema orașului. Și acum mi-aduc aminte cât de mult m-a impresionat imaginea palatului, atunci când l-am văzut la vârsta de 15 ani. Sau bucuria pe care am avut-o, în 2003, când l-am vizitat pentru prima dată și am avut șansa, totodată, să văd originalul tabloului “Carul cu boi” a lui Nicolae Grigorescu.

Palatul Culturii, numit inițial “Palatul de Justiție și Administrație”, a fost construit între 1906-1925 și reunește 4 muzee (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”), dar și expoziții temporare, care pun în valoare o parte din colecțiile muzeului. Merită să-l vizitați, mai ales că a fost reabilitat, fiind redeschis din primăvarea anului 2016. Programul de vizitare este de marți până duminică, între orele 10:00 -17:00. Ca sfat personal, ar fi bine să alocați o jumătate de zi pentru vizitarea celor patru muzee. Într-o postare viitoare, voi detalia ceea ce am surprins prin obiectivul aparatului meu de fotografiat, în acele săli de expoziție. Până atunci, vă mai vând un pont: cea mai frumoasă și monumentală încăpere a palatului este situată la etaj și se numește “Sala Voievozilor”.

MĂNĂSTIREA ȘI BISERICA “SF. TREI IERARHI”

Ca un simplu amănunt vă pot spune că această mănăstire este situată foarte aproape de Palatul Culturii, în centrul tradiţional al Iaşului și pe fosta Uliţă Domnească. Acest monument inconfundabil, datorită broderiei de piatră a zidurilor exterioare, a fost ridicat de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637 -1639, ca necropola domnească.

Hramul este sărbătorit de Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur) la 30 Ianuarie.

CATEDRALA MITROPOLITANĂ din IAȘI

După ce vizitezi și Biserica Sf. Trei Ierarhi, te poți îndrepta, tot pe partea stângă a fostei Ulițe Domnești, spre Catedrala Mitropolitană din Iași, a cărei construcție a fost finalizată în anul 1887, deși a demarat în anul 1833. Două lucruri sunt de menționat: în anul 1889, racla cu moaștele Cuvioasei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei, a fost mutată aici de la Biserica Sf. Trei Ierarhi; pictura interioară poartă semnătura lui Gheorghe Tăttarescu.

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI IAȘI

Pe aceiași stradă, dar pe partea dreaptă, am admirat arhitectura “Palatului Roznovanu”, care a fost reședința familiei Rosetti-Roznoveanu, fiind inaugurat în anul 1833. În anii de glorie, această clădire a găzduit multe serate sau acțiuni culturale. Aici au concertat George Enescu și Haricleea Darcle; tot aici și-a citit poeziile Mihai Eminescu, iar balurile date la palat erau renumite în regiune. În anul 1891, fostul primar Vasile Pogor a cumpărat palatul de la familia Roznovanu, clădirea devenind sediul Primariei, așa cum este și în zilele noastre.

TEATRUL NAȚIONAL “VASILE ALECSANDRI”

A fost înființat în 1840, sub conducerea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogalniceanu, și a funcționat inițial, începând cu anul 1846, în sala cea nouă a Teatrului cel Mare de la Copou. Actuala clădire a teatrului a fost construită în locul vechii primării a orașului, între anii 1894-1896.

BOJDEUCA LUI ION CREANGĂ

Cu găndul la Creangă, care mi-a marcat copilăria cu scrierile lui, am pășit parcă cu sfială în curtea bojdeucii din mahalaua Țicău. Aici a trăit scriitorul în ultimii 17 ani din viață, mai precis între anii 1872 și 1889. În anul 1876, pentru căteva luni, l-a găzduit și pe prietenul său Mihai Eminescu. În 1879, Creangă a cumpărat locul şi Bojdeuca din Ţicău cu 50 de galbeni austrieci, dar pe numele femeii care avea grijă de el şi de gospodărie. Cu toate acestea, întreaga viaţă s-a considerat proprietar pe această „bojdeucă de căsuţă”, așa cum obișnuia el să spună.