Când te gândești la Sinaia, te duci cu gândul la o stațiune turistică montană și eventual la cele câteva atracții turistice despre care am vorbit într-un articol recent. Însă dincolo de toate acestea, pentru mine Sinaia este locul în care mai marii arhitecți de odinioară și comanditarii deopotrivă, au dezvoltat și înfrumusețat orașul cu vile construite în cele mai diverse stiluri arhitecturale. Asta se datorează și faptului că Sinaia a fost reședința de vară a familiei regale și locul unde se țineau atunci anumite ședințe ale guvernului. Așadar nu este de mirare că mai toate figurile importante și/sau politice ale vremurilor au vrut să fie cât mai aproape de rege. Cât despre arhitecții care au “sculptat” orașul amintesc despre: Ion Mincu, Paul Smărăndescu, Duiliu Marcu sau Toma T. Socolescu. Stilul național românesc era foarte apreciat la vremea acea, dar la fel era văzut și stilul renascentist bavarez al Castelului Regal Peleș, unul dintre cele mai prestigioase edificii ale țării. Pornim așadar într-un traseu urban arhitectural, iar pentru a aduce un omagiu celui care a fost arhitect al orașului, începem traseul fix din fața reședinței celui care a fost Paul Smărăndescu.
1. Reședința privată a lui Paul Smărăndescu – Str. Theodor Aman 19
Denumită și “Vila Vânători”, a fost distrusă de nemţi prin 1915 şi a fost refăcută în 1919, tot în manieră neoromânească. Este interesant cum se îmbină stilurile arhitecturale, fiind adăugate elemente specifice vilelor de munte (socluri de piatră sau elemente din lemn).
2. Vila Păunel – Strada Theodor Aman 22
Peste drum de “Vila Vânători” se găsește “Vila Păunel”, proiectată de același Paul Smărăndescu. Deși curtea este acoperită de brazi, vila se poate admira în toată splendoarea ei, având aproape aceleași elemente ca și vecina sa de peste drum, dar într-o variantă mult mai simplificată.
Continuăm traseul și coborâm spre str. Mihail Kogălniceanu, unde întălnim destul de multe vile frumoase care păstrează același registru arhitectural, cu elemente mai mult sau mai puțin îndrăznețe. Printre ele am remarcat această frumusețe:
3. Vila Retezat – str. Mihail Kogălniceanu
Proiectată de arhitectul Karel Liman și construită în stilul renașterii germane, între anii 1903-1911. Același arhitect proiectează pentru regele Carol I, Castelul Pelișor și holul de onoare al castelului Peleș, toate având elemente comune specifice renașterii germane.
Pe traseu încep să se vadă din ce în ce mai multe imobile deosebite, semn că ne apropiem de zona centrală.
4. Centrul Cultural “Camren Sylva”.
Aceasta își are sediul în clădirea primei şcoli primare din Sinaia. Clădirea a fost construită înainte de 1898. Înainte de existența școlii, aici exista o cazarmă pentru compania care asigura paza Castelului Peleş. Ulterior aceasta se mută în spaţii special construite pentru a cuprinde viitorul Batalion al Vânătorilor de Munte, care se înfiinţa în localitate. Pe spațiul rămas se amenajează o şcoală mixtă cu patru clase, cu ateliere de lucru pentru băieţi şi pentru fete şi cu locuinţă pentru învăţător, devenind Şcoala primară Carmen Sylva (1899).
Continuând traseul pe strada Aosta, ajungem în zona centrală și ne plimbăm pe bulevardul Carol.
5. Vila Emil Costinescu (Cod LMI : PH-II-m-A-16658) – Bd. Carol I nr 35,
Construita în 1892, extinsă ulterior în perioada 1918-1939. Deși în prezent importanța ei este subminată de existența unei parcări, în această clădire a avut loc ședinta consiliului de miniștri din iulie 1914, condusă de I.C. Brătianu, în care s-a hotărât poziția de neutralitate a României de la începutul Primului Război Mondial. Emil Costinescu era un om de afaceri dar și politician, în perioada carierei sale având funcțiile de primar al Bucureștiului și de ministru de finanțe al României. Tot el înființează în 1891 o fabrica de cuie, șuruburi și piulițe, halele acesteia fiind preluate ulterior de uzina Mefin.
După ce am admirat Vila Emil Costinescu și am plecat mai departe, am găsim o surpriză arhitecturală pe Bulevardul Carol, nr. 45, unde avem un mix de stiluri arhitecturale: mediteranean (olanele ce se găsesc în registrul celor 3 ferestre ale turnulețului), art-deco și ceva reminișcențe din etnografia țărănească pe care le vedem la etajul 2.
Nu neglijăm nici frumusețea primăriei construită în stil neoromânesc:
6. Primăria Sinaia – Bd. Carol I nr. 47
7. Casa Slătineanu. (Cod LMI : PH-II-m-B-16664) – str. Carol I nr 49
Construită la sfârșit de secol XIX, “Vila Salamandra”, denumită astfel după forma medalioanelor, a fost reședința conților de Linche.
Pe bulevardul Carol parcă avem parte de un spectacol de stiluri arhitecturale, găsind imobile cu un deosebit simț estetic.
De exemplu, ne-a atras atenția Casa Albert Litman sau “Vila Margot” (Cod LMI : PH-II-m-B-16661), situată pe strada Carol I nr 42, care a fost construită în 1890.
8. Hotel Păltiniș – Bd. Carol I nr. 48
Construit în stil neoromânesc în 1913, acutalul Hotel Păltiniș purta denumirea de Hotelul Băilor. În prezent este lăsat în paragină reprezentând din păcate un simbol al nepăsării autorităților față de trecut. Acest hotel impresionează printr-o volumetrie deosebită, arhitectul dând importanță tuturor laturilor hotelului, ceea ce îl face o prezență aparte din orice unghi l-ai privi.
De aici continuăm turul nostru arhitectural și mergem spre strada Avram Iancu.
9. Casa de vacanță a lui Ion Luca Caragiale – str. Avram Iancu 28
Vila poartă astăzi numele de Vila Gentillini, fiind un imobil construit cu elemente specifice zonei montane (piatra și lemnul). Aici se spune că I. L. Caragiale ar fi compus schițele “Bubico”, “Domnul Goe” sau “Vizită la Sinaia”.
10. Casa lui Filippo Dozzi – str. Avram Iancu 37
Filippo Dozzi a fost întemeietorul fabricii de salamuri din Sinaia, cea care a produs pentru prima dată, în jurul anului 1910, salamul de Sibiu. Originar din Italia, emigrează în România stabilindu-se în Poiana Țapului în anul 1895.
Fiind un traseu destul de solicitant, am decis să-l împart în mai multe părți. Într-un articol viitor, vom continua explorarea orașului și vom admira câteva imobile proiectate de arhitecți celebri precum Arghir Culina, Petre Antonescu sau Toma T. Socolescu.