De curând am ajuns la Galați cu aparatul foto la purtător și cu acea curiozitate pe care o ai atunci când încerci să descoperi un oraș dincolo de imaginea lui obișnuită. Am plecat în căutarea Galațiului de odinioară, a clădirilor care au supraviețuit timpului, a detaliilor arhitecturale pe lângă care trecem uneori fără să le mai vedem și a acelor colțuri în care trecutul încă se simte. Printre străzile și casele cu aer de altădată am întâlnit și una dintre cele mai spectaculoase clădiri publice ale orașului: Palatul Administrativ, actualul sediu al Prefecturii Județului Galați.
La începutul secolului al XX-lea, Galațiul era unul dintre marile orașe-port ale României, iar strada Domnească era una dintre arterele sale importante. În acest context apare proiectul unui nou palat administrativ, realizat de arhitectul Ion Mincu, unul dintre cei mai importanți arhitecți români ai epocii și una dintre figurile fondatoare ale arhitecturii românești moderne.
Proiectul este datat 1903, iar construcția propriu-zisă are loc între anii 1904-1905. Piatra de temelie este așezată la 23 mai 1904, în prezența prim-ministrului D. A. Sturdza. Iar aici apare una dintre poveștile care fac clădirea să pară mai puțin “instituție” și mai mult loc cu memorie. Odată cu pergamentul inaugural, la temelia construcției este depusă o monedă de aur din vremea domnitorului Bogdan al III-lea, fiul și succesorul lui Ștefan cel Mare. Moneda fusese donată chiar de D. A. Sturdza. Un gest simbolic, desigur. Dar și unul foarte potrivit pentru o clădire care trebuia să reprezinte autoritatea și prosperitatea unui județ aflat atunci în plină dezvoltare.
Ion Mincu, între România și Veneția
Palatul Administrativ nu este însă un exemplu “pur” de arhitectură neoromânească. Mincu combină elemente inspirate din arhitectura românească cu influențe occidentale, iar clădirea are o personalitate proprie. Coronamentul crenelat, arcadele, ferestrele înalte și o serie de detalii decorative creează un edificiu care nu seamănă perfect cu imaginea pe care ne-am format-o astăzi despre stilul neoromânesc.
De altfel, decorul clădirii trădează și interesul lui Mincu pentru arhitectura venețiană. Palatul devine astfel un fel de laborator în care arhitectul încearcă să găsească un limbaj propriu, între tradiția românească și modelele europene. Ne aflăm în plină etapă timpurie a stilului neoromânesc, denumit pe atunci “stil național”.
Clădirea este organizată simetric: un corp principal orientat spre strada Domnească și două aripi secundare, mai scunde, care închid în spate o curte interioară. Dar ochiul este atras inevitabil de fațada principală. Și aici apar două personaje de marmură.
“Agricultura” și “Industria”
La nivelul superior al fațadei se află două statui din marmură albă: “Agricultura” și “Industria”. Acestea sunt operele sculptorului Frederic Storck, iar ele vorbesc despre ceea ce reprezenta județul la începutul secolului XX: un teritoriu în care agricultura, industria, comerțul și portul erau esențiale pentru economia locală.
Sub ele se găsesc două steme de bronz ale județului. Iar dacă privești mai atent în jurul frontonului, mai apare un detaliu care astăzi poate fi ușor trecut cu vederea: un mare orologiu.
Ceasul care cânta “Valurile Dunării”
Ceasul de pe fronton nu avea doar rol decorativ. În perioada în care funcționa, fiecare oră era anunțată prin câteva fraze muzicale din „Valurile Dunării”, celebrul vals compus de gălățeanul Iosif Ivanovici.
Imaginează-ți, pentru o clipă, strada Domnească de acum mai bine de un secol. Trăsuri, oameni care merg spre instituțiile orașului, prăvălii și clădiri noi, iar dinspre Palatul Administrativ se aude, la fiecare oră, muzica unuia dintre cele mai cunoscute valsuri românești. Este unul dintre acele detalii care schimbă felul în care privești o fotografie veche. Palatul nu era doar o clădire pe lângă care treceau oamenii, ci parte din sunetul orașului.
27 aprilie 1906: ziua în care Galațiul a făcut spectacol
Lucrările se desfășoară în 1904 și 1905, iar inaugurarea oficială are loc la 27 aprilie 1906. Evenimentul a fost unul important pentru oraș. La ceremonie au participat Principele Ferdinand și Principesa Maria, alături de oameni politici și reprezentanți ai administrației. Mincu însuși fusese implicat îndeaproape în proiect și în coordonarea lucrărilor. Un an mai târziu, arhitectul avea să facă recepția definitivă a construcției.
Pentru Galați, inaugurarea nu a fost pur și simplu deschiderea unei clădiri administrative. A fost un eveniment public major, cu o ceremonie pe măsura ambițiilor orașului.
Și apoi a venit războiul
La doar un deceniu de la inaugurare, lumea în care fusese construit Palatul Administrativ avea să dispară. În timpul Primului Război Mondial, Galațiul a devenit una dintre localitățile expuse atacurilor aeriene și bombardamentelor. În noaptea de 12 decembrie 1916, un Zeppelin german a atacat orașul.
Potrivit relatărilor istorice locale, trei bombe au fost lansate asupra zonei Palatului Administrativ, considerat una dintre țintele atacului. Din fericire, toate au ratat însă clădirea. Una dintre bombe a căzut pe strada Alexandru Ioan Cuza, iar alte două pe strada Lascăr Catargiu.
O clădire care a păstrat urmele timpului
Palatul a continuat să funcționeze ca sediu administrativ, iar astăzi găzduiește Prefectura Județului Galați.
Din punct de vedere arhitectural, este un monument istoric clasat cu codul LMI GL-II-m-A-03016.
Interiorul păstrează, la rândul său, elemente importante ale proiectului original. Mincu a acordat o atenție deosebită detaliilor, inclusiv plafonului sălii de festivități, realizat după indicațiile sale. Unele dintre lucrările decorative din piatră și inscripția „Palatul Administrativ” au fost realizate în 1907 de sculptorul George Rigos. (vezi foto interior). În timp, însă, clădirea a pierdut și o parte din obiectele care îi completau atmosfera originală. Printre acestea s-au numărat piese din bronz ale marelui ceas de pe fronton și mici blazoane decorative.
Data viitoare când treceți pe strada Domnească, merită să opriți o clipă pentru a admira detaliile sculptate ale acestei bijuterii arhitecturale.