Nu știu vouă dacă vi s-a întâmplat să vă doriți să ajungeți într-un loc anume, pentru că cineva a știut să-l descrie atât de frumos încât aveai impresia că vezi cu ochii minții un film cu un subiect din alte timpuri. Mie așa mi s-a întâmplat și chiar am scris despre asta aici. Vă mărturisesc faptul că, pentru prima oară în viața mea de călător prin România, am ales destinația în funcție de localizarea unei pensiuni pe care o aveam trecută, de câteva luni, pe lista mea de dorințe turistice.
Casa de oaspeți Rațiu, pentru că despre ea este vorba, este situată chiar în centrul orașului transilvănean Turda. În curtea fermecătoare, animată de turiști, veți găsi mai mult decât o casă de oaspeți. De fapt, sunt patru clădiri de sec. XIX și XX, bine întreținute și atent restaurate. Între acestea se află curtea plină de verdeață, care e străbătută de pârâul Racilor. Pentru a ajunge din curtea principală la locul de cazare și invers, am fost nevoiți să traversăm puntea acoperită de lemn, construită peste acest pârâu. Printre aceste construcții veți identifica una cu aspect de conac, care este, de fapt, casa părintească a binecunoscutului politician țărănist Ion Rațiu.
De câțiva ani, în partea din fața ansamblului de clădiri, s-a inaugurat Cafeneaua Culturală ”La Papion”, unde turiștii și localnicii pot servi, de exemplu, o cafea sau chiar micul dejun. Sigur veți aprecia acest loc relaxant, care te îmbie la taclale cu prietenii și unde veți putea privi în voie zona de promenadă.
Pensiunea are în jur de 20 de camere de oaspeți, care sunt amenajate și decorate diferit, și, în afară de una, fiecare poartă numele unui membru al familiei Rațiu. Noi am fost cazați în camera care poartă numele lui Ion Rațiu, situată la etajul clădirii mai retrase, în care funcționa odinioară o moară. De cum am pășit în cameră, am rămas impresionați de eleganța și rafinamentul decorului, iluminat discret cu lumină caldă. Ce este plăcut la ceea ce vezi în jur? Faptul că nu este vorba despre un lux ostentativ, ci de mult bun gust și de o armonie de culori și de obiecte de mobilier, de o integrare firească a obiectelor moderne într-un spațiu cu încărcătură istorică.
Am gândit și ni s-a confirmat ulterior faptul că persoana responsabilă de amenajarea și decorarea interioară a pensiunii este o femeie, Pamela Rațiu Roussos, care, și cu această ocazie, a făcut dovada simțului ei estetic dezvoltat. Am apreciat nuanțele calde, pastelate, mobilierul clasic din lemn de pin, precum și colecția de fotografii de familie atârnate pe pereți. Și, nu în ultimul rând, am remarcat atenția până la cele mai mici detalii și grija pentru curățenie. Prezența pe un mic podium a unei căzi de baie retro în interiorul camerei și a unui loc de relaxare, chiar de visare, completează într-un mod fericit stilul romantic al camerei. Mai mult, pe raftul de jos al noptierei am avut la îndemână cărți pe care puteam să le răsfoim, înainte de culcare. Dar cel mai mult m-a emoționat găsirea, pe locul unde urma să mă culc, a unei bucăți de hârtie albă pe care era tipărit un poem pe care-l ador, scris de inegalabilul Nichita Stănescu. A fost plăcut să adorm cu gândul la minunatele versuri…
”Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea (…)?”
și la urarea de noapte bună pe care gazdele au scris-o în josul paginii. Acum, când scriu, mă gândesc că poate ar fi mai nimerit să spun că acest poem m-a găsit pe mine, ca să-mi mai atingă corzile sensibile.
Am avut parte de un somn odihnitor, poate datorită saltelei care era foarte bună, a lenjeriilor din bumbac delicat, dar, cu siguranță, a contat și liniștea din jur. Dimineață, razele soarelui au intrat discret prin gemulețul sub formă de echer, din dreapta camerei. Ne-am trezit la ora 8, datorită bătăilor de clopot, care s-au auzit încet de la biserica din apropiere.
De fiecare dată, când am intrat sau am ieșit din cameră, am admirat cum a fost amenajat și decorat cu gust holul de la etaj, din Moara Gaia. Pentru că decorul mă îmbia la relaxare, m-am așezat pe canapeaua confortabilă, nu înainte de a-mi lua un măr dintr-un coș mare de nuiele, lăsat cu intenție la vedere, ca să te servești.
Am fost impresionați de faptul că am servit cina și micul dejun chiar în sufrageria clădirii principale. Atât decorul asemănător unui interior de conac boieresc, cât și amabilitatea, discreția, chiar blândețea personalului, ne-au dat o stare de mult bine. Am avut impresia că ne aflăm în sufrageria unui prieten. Ce plăcut este să ți se sugereze, prin vorbe, atitudine și prin ceea ce ți se oferă, că, pentru ei, reprezinți un oaspete de seamă și nu un simplu turist, un lucru cam rar întâlnit în industria ospitalității din România. De aceea, spun că-și merită din plin denumirea pe care și-au ales-o, aceea de ”casă de oaspeți”.
Doamne, vederea lemnelor care ardeau în șemineu a fost un lucru neașteptat într-o dimineață destul de călduroasă de iulie! În ceea ce ne privește, efectul a fost cel scontat. Și seara, și dimineața, de pe masa masivă de stejar nu au lipsit lumânările ambientale, care ardeau în legea lor. Pentru ca mulțumirea să fie deplină, am avut parte de muzici atent alese, ascultate la volum mic.
La cină, am fost serviți la masă chiar de bucătăreasă, care ne-a înconjurat cu atenția sa, fiind preocupată să ne vadă mulțumiți. (Recunosc că am avut șansa, datorită orei, de a fi singurii turiști din sufragerie.) Am savurat mâncarea delicioasă, servită în farfurii de porțelan fin. Am fost bucuroși să putem socializa cu dânsa, ocazie cu care am lăudat-o pentru bucatele alese pe care ni le-a gătit. De asemenea, micul dejun a fost foarte bun, variat, cu produse de calitate. În situația în care ești, de exemplu, lacto-vegetarian, găsești suficiente produse pe care să le mănânci. Am fost încântați să vedem pe platouri diverse sortimente de cașcaval și de brânzeturi (inclusiv cu indicații cu privire la denumirea lor), printre care găseai și mieji de nucă și boabe de struguri. Pâinea, salata de vinete, zacusca și dulcețurile erau făcute, cum se zice, în casă. Una peste alta, un adevărat răsfăț culinar! Și, pentru ca încântarea să fie la cote înalte, după ce-am terminat micul dejun, ni s-au oferit două cărți scrise de Ion Rațiu. Nu știu dacă tuturor li s-a întâmplat asta, dar eu am perceput acest gest ca pe unul de gentilețe față de un turist care nu-și ascundea încântarea față de tot ce a văzut în jurul lui. Aaa, și încă ceva: ni s-a spus că putem servi masa pe terasa foișor. Pentru că n-am fost inspirați să facem asta, deja visăm la o dată viitoare când nu vom mai rata experiența asta.
Curtea pensiunii are ceva magic, care te va atrage să-ți petreci timpul liber, eventual cu un pahar de șampanie în mână, pe acorduri de jazz, care se pot auzi, în surdină, dinspre cafenea. În ceea ce ne privește, ni s-a întâmplat un lucru uimitor. Cu toate că ne-am îmbrăcat special pentru a coborî la cină și, ulterior, pentru a face o plimbare de seară pe centru, în ultimul moment, am renunțat să mai ieșim în oraș, preferând să rămânem în curte. Am simțit ceva inexplicabil, de parcă spiritul elegantului domn Rațiu ar fi fost acolo lângă noi. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că, atunci când s-a lăsat întunericul, am tresărit când am întors brusc privirea spre statuia sa. Mi s-a părut că-l văd aievea, așa jovial cum îl știam de la emisiunile televizate de odinioară. Mai mult, a fost reconfortant să degustăm câte un pahar de vin, în timp ce vedeam apusul soarelui de la înălțimea elegantului foișor din lemn sculptat.
Pentru care alte motive vă recomand să vă cazați aici?
1. Merită să vizitați centrul vechi al orașului Turda și să admirați, totodată, frumoasele clădiri vechi, parte din ele restaurate.
2. Salina Turda, despre care am scris deja acest articol, este una dintre cele mai mari atracții turistice din România, așa că merită atenția voastră.
3. Vizitarea Muzeului de Istorie Turda, care este situat la 200 metri de pensiune, nu este de ratat. Acesta funcționează în clădirea monument istoric (sec. XV-XVII), cunoscută sub denumirea de “Palatul Princiar” Turda.
4. La circa 150-200 de metri, veți descoperi Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche (sec. XV), care este cel mai vechi monument păstrat din municipiul Turda. Mai mult, simbolul emblematic al orașului Turda îl reprezintă turnul cu ceas al bisericii, cu o înălțime de 60 m, care a fost construit între anii 1904-1906.
5. Puteți explora Cheile Turzii, care reprezintă o rezervație naturală apreciată de călători, aflată la 6 km de orașul Turda.
6. La 28 de km, veți putea vizita Rimetea, unul dintre cele mai frumoase sate din România, situat în județul Alba.
7. Nu în ultimul rând, dacă alegi să te cazezi minim două nopți la această pensiune, vei putea (re)vedea municipiul Cluj-Napoca, situat la 31 de km, adică la numai 30 de minute de mers cu mașina personală. Este de prisos să mai vorbim despre această destinație turistică preferată atât de turiștii români, cât și de cei străini. Dacă, totuși, ai nevoie de sugestii cu privire la obiectivele turistice pe care le poți vedea/vizita, îți las aici o listă.
Înainte de a mă așeza în fața calculatorului, cu gândul de a scrie povestea frumoasă pe care am trăit-o la Casa Rațiu, mi-am dorit ca articolul care va ieși să se ridice la nivelul trăirilor pe care le-am simțit imediat ce le-am trecut pragul. Sper să fi reușit.
În încheiere, vă mărturisesc că ne dorim să revenim, pe viitor, ca să ne recuperăm acea părticică din sufletul nostru care a rămas acolo.
Dacă ți-a plăcut articolul și dorești să citești și despre alte locuri frumoase din România sau despre alte unități de cazare pe care le-am verificat în ultimii ani, te îndemn să ne urmărești aici pagina de Facebook asociată blogului.
Fotografiile au fost realizate de Andrei Neagu.